Ma cunosti?

Mi-am pus de multe ori intrebari despre oameni si m-am indoit de ce mi s-a spus, la fel cum am scris despre diferite ganduri personale sau nu…dar Niciodata nu am scris DESPRE MINE. Nu am purtat niciodata un Dialog onest la persoana I, Cu si despre mine.

Am avut mereu o parere buna despre persoanele care au fost sincere cu mine, desi uneori nu i-am inteles si nu le-am apreciat onestitatea. Cam greu de crezut (d’oh!) ca mai putem vorbi despre oameni onesti in zilele noastre.

In ultima vreme traiesc cu impresia ca as putea spune ceva rau si strica ceea ce am construit cu o vadita truda. De pilda, O PRIETENIE…Asta se intampla probabil dn cauza ca am facut cateva greseli in trecutul meu. Wow…aduc in discutie Trecutul de parca as fi trecuta prin viata si am ajuns la batranete…Simt cum Lumea asta agitata ma imbatraneste si isi intinde peste mine mrejele ei bolnavicioase.

Stau conectata la un sistem care imi ofera toata libertatea din lume 24 de ore , in fata unui ecran ce ma duce in lumi pe cat de virtuale pe atat de primejdioase.

Cand cineva are nevoie de mine il ajut din toata inima, si sufar enorm cand cineva nu imi acorda atentie. ASTA ERA! Sunt dependenta de ATENTIE, cu toate ca unori imi doresc putina liniste, si promit ca voi face oridine in viata mea. – Viata mea? E una oarecare, nu te pasa pe tine cum e! Imi place sa cred ca tariesc intr-o tara frumoasa cu oameni buni si oameni rai.

Mi s-a reprosat in ultimul timp ca sunt o PERSOANA RECE…ca nu manifest niciun pic de afectiune si nu raspund cuvintelor prietenesti. Asta m-a facut sa ma intreb unde mi-e SUFLETUL: oare l-am pierdut?

Sunt o fire extrem de visatatoare si idealista…ti-am spus vreodata ca am mai multe vise decate ori respiri tu intr-o zi ? Iti propun un exercitiu de imaginatie: considera ca ai in fata ta cea mai nebuna fiinta , care ar fi in stare sa te iubeasca asa cum nu te-a mai iubit nimeni , si careia ii poti marturisi tot ce ai pe suflet…e un paradox nu? Cum sa te iubeasca cineva fara suflet (alias Eu)?

Ti-am mai spus de 1000 de ori ca am 100 de idei in cap si doar o singura persoana dupa care imi croiesc existenta…Te-as ruga sa nu imi mai spui tu mie ce sa fac, ce e bine si ce e rau, si sa luam totul ca pe o experienta.

Traiesc sa-i vad pe altii fericiti, si ma bucur cand fac pe cineva sa zambeasca…Nu sunt nicidecum o plangacioasa, si stiu sa imi recunosc greselile…si daca am intalnit si oameni ca tine care m-au facut sa sufar , asta nu inseamna ca o sa incetez sa mai lupt pentru ceea ce vreau…asa ca imi permit sa te mai intreb o data: Ma cunosti?

~ de raluvision pe septembrie 4, 2007.