De ce tocmai acest titlu? Pentru ca simt ca s-au adunat prea mult in ultima vreme, le simt in mine, gata sa izbucneasca. Acesta este un articol despre anul care se va incheia in curand. Si despre mine.
Am inceput destul de frumos, si anul acesta promitea multe, dar in final s-a dovedit ca erau numai minciuni si superficialitati. Multi m-au mintit si m-au facut sa sufar teribil. Am plans mult. recunosc. Si m-a durut. Primavara m-a pricopsit cu un viciu nou: m-am apucat sa fumez. Si fumez si acum. Si regret lucrul asta. Prin luna aprilie o despartire frumoasa, asortata cu cateva zeci de nopti nedormite , si zile fara chef de scoala. Prietenii distruse, si oameni noi , care m-au influentat mai mult sau mai putin. In vara, inca o deceptie din aia nasoala, cu niciun chef la mare, apoi o vacanta in austria, unde m-am distrat cat am putut. Tot acolo am cunoscut si Tequila si berea vieneza. Delicii numai. Ne-am despartit repede. Cand am revenit am avut o perioada de noncomformism, Ceva de genu: Je m’en fiche. Apoi a urmat Vama Veche cu Am doar 18 ani…majorate, si distractie cat cuprinde. Renuntasem sa imi mai pun intrebari. Eram eu si atat. eram centrul universului. Sufeream de un egoism cronic. Toamna , cateva iesiri pe ici pe colo, a inceput scoala , fara chef si altele…Reprosuri cum ca n-as avea inima, ca nu simt nimic pentru nimeni.
Nimic mai fals. Sunt un om ca oricare altul. Unul care iubeste. Si care o sa fie destul de puternic sa mearga mai departe si sa nu se rataceasca ca celelalte suflete. Nu vreau totusi sa uit un singur aspect. Toti avem tendinta sa urmam dictonul: FAST FOOD< FAST LOVERS< FAST LIFE. Asta e cel mai mare rau adus omenirii vreodata. Traim intr-o era si intr-un sistem, in care daca cu esti FAST esti dat afara. MAine voi scrie lista cu ceea ce imi propun pentru anul care vine.







